Recensământ ratat

Se apropie ziua când guvernanții vor alege una din cele două opțiuni:

  • anunțarea rezultatelor după 3 ani (!), ”ajustate cu informațiile din registrele existente” (de la guvernanți citire)

SAU

  • vor anula acest recensământ rușinos și fraudat, începând chiar din ziua petrecerii lui (în 2014).

Până când autoritățile mai fac echilibristică și, probabil, vor mai tărăgăna acest proces, care pare a fi interminabil, de ”calculare a datelor ca să iasă așa cum trebuie”, am încercat să evidențiez câteva impresii și percepții generale despre câți am fost (3,65 milioane în 1998) și dacă într-adevăr atâțea  am rămas (3,55 milioane în 2016), conform datelor oficiale de la statistică. Aparent diferența e infimă, dar:

  1. În sate lume e tot mai puțină. Unele sate nici nu mai sunt sate, ci doar câteva gospodării rupte de lume. E suficient în lunile decembrie-februarie pe la 5-6 seara să intri într-un sat ca să vezi din hogeagurile câtor case mai iese fum. Cu siguranță, în mai puțin de jumătate din casele și gospodăriile de adineaori mai arde-n sobă focul.
  2. Un alt indicator este și lumina (felinarul) aprins/stins în gospodăriile sătești. Lume tot mai puțină.
  3. Îmi aduc aminte de satul meu natal, când eram în sat: la doar 3 mii populație – grădiniță, școală, echipă de fotbal, casă de cultură cu un colectiv de circ, cor, dansatori, casă de deservire socială, cizmărie, frizerie, colhoz, fermă, … Și mereu în activități. Cu oameni în acțiune, spectatori și clientelă. Azi toate acestea lipsesc pentru că nu sunt … nici cine să muncească, să meargă la școală, la grădiniță, nici să facă fotbal, nici să presteze servicii. Nu mai are cine și nici pentru cine.
  4. Acum sunt sate cu case de vânzare/demolare și fără cumpărători dornici de a sta la țară. Sate întregi scoase la vânzare. Dar cine să le ia? Cui ele trebuiesc?
  5. Cimitirele sunt pline. De blajini tot mai puțină lume pe la morminte.
  6. Familii, neamuri, vecini și chiar sate intregi au plecat să costruiască alte sate prin alte țări.

Unde-s oamenii? Unde-s cei din ”registre oficiale” și unde-s cei care ”merg” la vot?

Cum poate fi statistica oficială atât de oarbă? Sau miopia statisticii oficiale este indusă de politicieni cu pretenții de prezbitism politic?

Încotro?

 

Creditele impuse statului – pseudo “cash buffer”

Dlui Octavian Armaşu, ministrul finanţelor

Cc : Armine Khachatryan, reprezentant permanent FMI la Chişinău

Subiect: rectificarea bugetului de stat 2017

De la Veaceslav Negruţa

09.02.2017

 

Domnule ministru O. Armaşu,

In şedinţa sa din 08.02.2017 guvernul a aprobat modificări la Legea bugetului de stat 2017. http://www.mf.gov.md/newsitem/10681

Urmează şi parlamentul să examineze şi să adopte modificările propuse la lege.

Cum reiese din comunicat, proiectul de lege şi nota explicativă – principala noutate a acestor modificări este „crearea unei rezerve de lichidităţi în mărime de 2 miliarde de lei” (cash buffer). Şi cum este explicat de către autori:

–           „în esenţă, această rezervă nu implică costuri adiţionale şi

–          este creată pentru a reduce eventualele riscuri generate de imprevizibilitatea pieţei financiare interne, şi anume riscurile de refinanţare a datoriei de stat

–          şi pentru a îmbunătăţi, per general, profilul datoriei sectorului public.  

–          rezerva de lichidităţi însă nu va putea fi utilizată pentru finanţarea deficitului bugetar, fiind admise doar situaţii excepţionale”

Precum şi:

–          „Rezerva de lichidităţi reprezintă un ”plan de continuitate a finanţării” şi

–          este utilizat în ţări precum, România, Ungaria, Turcia ş.a.

–          Crearea unei astfel de rezerve în Republica Moldova a fost discutată cu partenerii de dezvoltare, în special cu FMI, şi este privită drept instrument de fortificare a stabilităţii macro-bugetare.”

Totodată din Nota informativă la proiect (http://particip.gov.md/proiectview.php?l=ro&idd=3882) mai aflăm că:

–          În scopul îmbunătățirii gestionării datoriei de stat,

–          precum și evitării presiunilor sezoniere în asigurarea surselor de finanțare pentru acoperirea deficitului bugetar,

–          dar și pentru a reduce riscul de refinanțare a datoriei de stat și

–          riscurile legate de disponibilitatea de lichidități

Se propune crearea unei rezerve de lichidități (cash buffer). Modificarea în cauză impune majorarea soldului datoriei de stat interne (dar fără majorarea costurilor de deservire a datoriei și în limitele sustenabile ale datoriei de stat stabilite în Programul “Managementul datoriei de stat pe termen mediu pentru anii 2017-2019”), precum și majorarea soldului de mijloace bănești în conturi la finele anului 2017.

Această operațiune este neutră din punct de vedere a costurilor și riscurilor implicate și reprezintă un “plan de continuitate a finanțării” (care este pe larg utilizat și în alte țări, spre exemplu Ungaria, Turcia, etc.). Rezervele de numerar rezultate din comercializarea valorilor mobiliare de stat vor fi plasate la un cont de depozit la termen la Banca Națională a Moldovei, la aceeași rată a dobînzii și aceeași maturitate, precum emise pe piața primară. Astfel, majorarea datoriei va avea loc doar în termeni contabili, deoarece scopul acestei operațiuni este formarea unui activ în formă de rezervă de lichidități (care nu va fi utilizată pentru finanțarea activităților Guvernului).

 

Există discrepanţe considerabile între cele două documente oficiale ale autorilor modificărilor, precum şi contradicţii de esenţă şi natură economico-financiară şi de neconcordanţă cu cadrul legal. Evidenţiez doar câteva.

Considerente macroeconomice:

  1. Bugetul 2017 este balansat conform normelor de bugetare. Există partea de venituri şi partea de cheltuieli cu surse de finanţare a deficitului indicate în lege. Autorităţile raportează creşteri considerabile, de aproape 30%, în încasarea veniturilor la bugetul de stat. Aparent nu sunt riscuri de neîncasări a veniturilor bugetate pentru 2017. Sursele de finanţare a deficitului, interne şi externe, sunt sigure atâta timp cât angajamentele cu FMI sunt respectate. Unicul risc major şi plauzibil – stoparea finanţării externe pentru nerespectarea angajamentelor autorităţilor care reies din Memorandum. Cele enunţate în nota informativă şi în public sunt irelevante la situaţia bugetului 2017. Dacă nu există şi alte necunoscute sau cele cunoscute – sunt deformat prezentate.

 

  1. Sectorul public (bugetul de stat) a împrumutat net în ultimii ani (chiar şi de crize) relativ puţin pe parcursul unui an bugetar pentru finanţarea deficitului bugetar. Sumele au variat de la 150 milioane lei la 1,2 miliarde lei în 2016. Ultimele sume – în condiţii de blocare (parţială) a finanţărilor externe (granturi şi credite). Respectiv, în 2017 angajamentele financiare externe mult mai consistente (aproape 30 la sută din buget), prevăzute în bugetul de stat, implică şi o abţinere în creşterea şi umflarea sectorului public, pentru a nu admite riscuri eventuale pe viitor. 2 miliarde de lei atraşi suplimentar (faţă de răscumpărarea netă de 268 milioane prevăzută în bugetul aprobat) este iraţional.

 

  1. Prezenţa/intrarea masivă a Minfinului pe piaţa de credit, prin emiterea de valori de stat pentru contractarea unor credite de 2 miliarde de lei de la băncile comerciale – este o acţiune fără precedent ca volum, dar şi ca efecte asupra activităţii de creditare a băncilor comerciale. Băncile comerciale în condiţii de incertitudine a activităţilor economice, evident, poate ar fi dispuse (chiar interesate) să plaseze resursele sale în titluri emise de Minfin, poate chiar şi dobânda ar fi atractivă, cu risc minim de recuperare a resurselor, dar această substituire a esenţei activităţii băncilor comerciale (activitate de creditare veritabilă) poate crea fluctuaţii nedorite pe o perspectivă mai lungă, cu afectarea potenţialului de creştere economică şi a celui fiscal ulterior. Risc evident – băncile ar putea să dorească, poate e un interes evident, să „paraziteze” pe această disponibilitate a Statului de a se împrumuta cu 2 miliarde lei fără a avea necesitate stringentă de aceste resurse.

 

  1. Extragerea excesului de lichidităţi din sistemul bancar este misiunea BNM, dacă condiţiile macro impun astfel de intervenţii. Pentru lichidităţile extrase BNM foloseşte o gamă largă de instrumente, printre care certificatele BNM, valorile emise de stat aflate în portofoliul BNM, valuta străină din rezervele valutare, rezervele obligatorii. Aceste instrumente costă BNM. Acceptarea plasării depozitelor Minfinului în cont la BNM la o dobândă similară celei plătite de stat băncilor la momentul emiterii titlurilor – este o formă de extragere a lichidităţilor excesive din sistemul bancar cu costuri mai mari decât alte instrumente monetare din arsenalul BNM. Risc major – de utilizare a Minfinului ca intermediar între bănci şi BNM în implementarea obiectivelor monetare ale BNM la cele mai înalte costuri posibile, directe şi indirecte.

 

  1. Conceptul de „cash buffer” este gândit pentru a îmbunătăţi managementul resurselor financiare disponibile (în cazul dat – vorbim de publice), astfel încât intrările de venituri şi efectuarea cheltuielilor să fie efectuată conform prevederilor bugetare în interiorul unui an bugetar. În cazul insuficienţei de mijloace (fenomen legat de sezonalitatea încasărilor la buget) – pentru asta există noţiune reglementată prin legi de „decalaj temporar de casă”, care poate fi acoperit prin împrumut suplimentar (în cazul dat intern) în interiorul anului bugetar. Contractarea unor credite de către Stat, care depăşeşte limita anului bugetar (toate 2 miliarde sunt indicate ca trecătoare în soldul de la sfârşitul anului bugetar), şi nu „este folosit pentru finanţarea deficitului bugetar” – este nimic altceva decât impunerea Statului să ia împrumuturi de care nu are nevoie în anul bugetar curent de la băncile comerciale. Cu toate costurile şi distorsiunile care reies. Şi nu corespunde conceptului de „cash buffer” în esenţa sa.

 

Considerente legale       

  1. Decizia guvernului nu are acoperire legală în legea cu privire la finanţele publice şi responsabilitatea bugetar-fiscală (LFPRBF). Or legea bugetului de stat trebuie să respecte cadrul legal oferit de legea organică care gestionează domeniul dat. Legea stabileşte clar rolurile fiecărei instituţii în procesul bugetar, inclusiv în execuţia bugetară. Legea nu oferă nici noţiuni, nici situaţii şi nici atribuţii de instituire şi gestionare a unor rezerve de lichidităţi „în situaţii excepţionale”. Aceste situaţii excepţionale nu sunt descrise nici în LFPRBF, nici în legea bugetară anuală. Cine le stabileşte, în care circumstanţe, şi cum vor fi utilizate aceste mijloace din „rezerva de lichidităţi” – nu este clar.

 

  1. Articolul 9 din LFPRBG stabileşte „principiul balansării” conform căruia orice buget trebuie să fie balansat. Cheltuielile bugetare trebuie să fie egale cu veniturile plus sursele de finanţare. Dar din nota informativă la proiectul legii de rectificare a bugetului 2017 reiese că „rezerva de lichidităţi însă nu va putea fi utilizată pentru finanţarea deficitului bugetar, fiind admise doar situaţii excepţionale.” Dar bugetului de stat 2017 este balansat, cu venituri, cheltuieli şi deficit cu surse indicate pentru finanţare în 2017. Crearea unei rezerve de lichidităţi dă peste cap principiul definit de lege.

 

  1. LFPRBF este relativ nouă, conformă standardelor internaţionale, are un concept clar şi complex. În cazul anumitor schimbări de situaţii în procesul execuţiei bugetare, crize şi turbulente economice, sau de ordin macro – legea stabileşte reguli clare dacă apar anumite situaţii de ordin macro-economic cu posibilităţi de revizuire şi ajustare a veniturilor şi cheltuielilor pentru a nu afecta perspectivele macro-economice. Sunt stabilite reguli clare de ajustare şi rectificare a bugetului la venituri şi la cheltuieli, fie majorare si/sau blocarea cheltuielilor. Acest concept previne situaţii de agravare a crizelor din contul supraponderării prezenţei sectorului public pe seama sectorului privat.

 

  1. Dobânda achitată de Minfin băncilor comerciale trebuie să fie bugetată şi reflectă la capitolul cheltuieli de deservire a datoriei interne (lucru omis în proiectul de rectificare aprobat de guvern: la 2 miliarde costul pentru 10 luni ar fi aproximativ de 90 milioane lei), iar dobânda achitată de BNM în sumă echivalentă (dacă să credem celor indicate) trebuie să fie bugetată şi reflectată la partea de venituri la “dobânzi încasate la valorile mobiliare de stat” (conform Clasificaţiei bugetare, aprobata prin ordinul ministrului finanţelor, elaborată aprobată în baza legislaţie şi recomandărilor internaţionale de statistică în domeniul finanţelor publice). Chiar dacă admitem că dobânda la care Minfin ia cu împrumut prin emiterea a 2 miliarde de lei este identică cu cea achitată de către BNM depozitul Minfinului – aceasta nu este o simplă operaţie contabilă.

 

  1. Legislaţia permite plasare soldului de mijloace temporar libere ale bugetului de stat la depozit la termen, dar nu este prevăzută plasarea ulterioară la depozit cu dobândă a mijloacelor împrumutate de către Stat. În plus, ziua achitării dobânzilor diferă, cea care Minfin ar trebui să achite băncilor de cea în care BNM trebuie să achite Minfin. Şi nicia aici nu e o simplă operaţiune contabilă. E afectarea resurselor bugetare pentru achitarea dobânzilor băncilor comerciale, iar apoi – încasarea şi reflectarea la venit a dobânzilor obţinute de la depozitele la BNM.

 

  1. Nici legea privind datoria sectorului public, garanţiile de stat şi recreditarea de stat nu prevede emiterea de titluri cu scopul creării cash buffer la dispoziţia guvernului din resurse creditare, aşa cum prevede rectificarea recent aprobată de guvern. Nu exista în lege destinaţia utilizării resurselor (art. 12) aşa cum este indicat în rectificarea bugetului. Guvernul este autorizat să ia împrumut intern doar pentru finanţarea deficitului (aprobat) si a decalajului temporar de casă. Respectiv nu poate legea bugetului 2017 sa admită 2 miliarde în sold trecător pe anul următor.

Conceptul de cash buffer, aşa cum e introdus de guvern, creat din resurse considerabile din împrumuturi interne din băncile comerciale, fără scop de finanţare a deficitului bugetar aprobat,  creează premize şi riscuri de reacţii inadecvate în domeniul gestionării finanţelor publice, ca reacţie la situaţia macro-economică, dar şi la distragerea de resurse financiare de către sectorul public în defavoarea sectorului privat. Un fel de substituire a sectorului privat cu cel public în piaţa creditelor. Acest concept ar genera supraponderarea sectorului public şi ar urgenta împovărarea sectorului public cu riscuri majore de default pe obligaţiuni în anumite circumstanţe. Asta ar încetini ajustările necesare de făcut prompt şi adecvat în sectorul public. Nemaivorbind de subminarea cadrului legal existent în domeniul gestionării finanţelor publice. Cel puţin această rectificare de buget trebuie să fie precedată de modificări esenţiale în legislaţia din domeniul finanţelor publice. Lucru nerecomandat dar şi periculos. Cu atât mai mult că nu se vede necesitatea şi argumentarea acestei rezerve de lichidităţi.

Domnule ministru,

Mai sunt şi alte aspecte, dar ele sunt relativ minore deja, comparativ cu această prevedere din rectificările aprobate de guvern.

Cu respect,

V.N.

 

relevante: https://vnegruta.wordpress.com/2017/02/07/cash-buffer-pentru-guvernarea-si-mai-iresponsabila-ce-urmeaza/

Cash buffer pentru guvernare (și mai) iresponsabilă ce urmează?

Nici n-a reușit bine să intre în vigoare Legea bugetului de stat 2017 că vedem porniri de modificare a acestui buget (https://www.mold-street.com/?go=news&n=5584) .

De rând cu relații inter-bugetare incorect stabilite inițial în Legea bugetului de stat 2017, unde ajustările sunt necesare, interesante sunt și unele noutăți în ale bugetării: crearea unei rezerve de lichidități (cash buffer) de câteva miliarde de lei la dispoziția autorităților centrale. Și nu din consolidare fiscală sau optimizări de cheltuieli, ci prin distragerea resurselor creditare de la băncile comerciale, în detrimentul dezvoltării sectorului privat.

Dar mai sunt câteva aspecte:

  1. Crearea unei rezerve de lichidități (gen cash buffer), gestionarea, evidența și raportarea acesteia nu este prevăzută în Legea finanțelor publice și responsabilității bugetar-fiscale. Iar Legea bugetului de stat nu poate depăși cadrul legal stabilit în materie de finanțe publice și bugetare.
  2. Acordul RM cu FMI nu include astfel de prevederi, nici în Scrisoarea de intenții, semnată de către 4 oficiali din RM, nici în Memorandumul cu privire la politicile economice și financiare și nici în Memorandumul tehnic de înțelegere nu se prevede această ”găselniță” de ocolire a angajamentelor asumate de consolidare fiscală și/sau optimizare a cheltuielilor publice. http://imf.md/press/MoldovaLOI_MEFP_TMU_2016_rom.pdf
  3. Crearea unei rezerve în formula propusă vine să distragă resursele creditare din băncile comerciale, care în mod normal trebuie direcționate dezvoltării și creșterii sectorului privat – generator de venituri ulterioare în buget. Pe de altă parte, retragerea excesului de lichidități din sistem nu de către BNM prin instrumentele sale de politici monetare, ci prin intermediul bugetului cu majorarea datoriei interne de stat și cu plasarea ulterioară în conturile BNM – este o metodă indirectă de sugrumare și deformare a competiției pentru resursele creditare, iar pe de altă parte – o metodă de transpunere a costurilor aplicării instrumentelor de politici monetare pe seama sectorului public, adică a bugetului.
  4. Sectorul public (adică bugetul) din Republica Moldova, de rând cu rolul de ”plătitor de ultimă instanță” atribuit insistent de guvernare, devine ostatic al tuturor experimentelor în sectoare care nu sunt din domeniul public. Povara crescândă transpusă pe bugetul de stat (din ineficiența bancară inclusiv) creează riscuri și premize reale pentru blocaje financiare în domeniul finanțelor publice.

Pregătiri de noi surprize? Noi auto-izolări la orizonturile acestei guvernări?

07.02.2017

Tichete de (sub) masă

Începutul lunii februarie a rămas în memoria celor care urmăresc știri televizate cu o nouă/veche inițiativă despre introducerea tichetelor de masă. De astă dată lansată ca inițiativă legislativă a președintelui parlamentului Candu.

Trebuie menționat că această inițiativă a mai fost lansată în spațiul public în ani (pre)electorali și de către alți lideri ai aceleiași guvernări (2010 – Lupu: http://www.europalibera.org/a/1968571.html; octombrie 2013 – prin Ministerul Muncii și Protecției Sociale).

În esența sa – tichetele de masă reprezintă o formă cvasi-legală de evaziune fiscală (mai exact: eschivare fiscală, eng – tax avoidance) pentru unii angajatori mari, idee promovată de companii de audit cunoscute pentru soluții de optimizări fiscale clienților săi, inclusiv prin promovarea acestor soluții la nivel de legi.

S-a scris și s-a vorbit mult despre aspecte economice, sociale, de loial-izare a angajaților față de angajator și anumite rețele comerciale – ca argumente de promovare (de vindere publicului). Chiar și studii ”academice” au fost lansate pentru promovarea acestui proiect aici, dar în cazul Republicii Moldova un aspect suficient de sensibil trebuie luat în considerare.

Tichetele de masă mai sunt și un surogat monetar, care substituie parțial din circuitul monetar moneda națională, ca mijloc de plată. Prin introducerea tichetelor se creează încă un centru de emisiune monetară, altul decât banca centrală. În Republica Moldova există o mare bătaie de cap pentru BNM în aplicarea politicii monetare, iar mecanismul de transmisie monetară este deficient din cauza fenomenelor cunoscute: dolarizare/eurorizare, ”transnistrificarea” circuitului leic, economie tenebră. Adică, efectele politicii monetare promovată de către BNM sunt reduse sau amplificate în diferite proporții de către fenomenele enunțate mai sus. Uneori, la diferite etape, efectele așteptate de către BNM de la politica promovată sunt greu de realizat din aceste considerente.

Să admitem că la o masă monetară (M1) de 28 miliarde lei (sau bani în circulație (M0) de 17 miliarde lei), monedă națională emisă de către BNM, mai apar și 900 milioane lei lunar de lei surogat, ziși ”tichete de masă” (45 lei X 20 zile lucrătoare X un milion de angajați) … Evident este că BNM va avea probleme și mai mari în a opera cu date statistice și mai deformate pe inflație, dar și se va vedea în situație să reducă masa monetară oficială pentru a se încadra în ținta inflației. Sau cum altfel BNM va asimila sau agrega ”tichetele de masă” în masa monetară, adică în indicatorii monetari?

E doar o temă pentru meditații. Pentru că declarațiile autorului proiectului arată o determinare clară și decizie parcă și asigurată deja în parlament.

Cert este că nu toți sunt beneficiari ai acestei idei. Ea este în interesul unui număr restrâns de angajatori mari, consiliați de companii specializate. Chiar dacă sună frumos social și cu grijă pentru sănătatea angajaților, în realitate cea mai eficientă metodă de a obține rezultatele declarate este majorarea salariilor tuturor categoriilor de angajați cu acei 45 lei pentru o zi lucrată și, respectiv, fiecare să decidă cum îi cheltui: să-i împarte cu copilul, care la școală sau la grădiniță îndură foame sau cu părinții pensionari, care au nevoie de niște medicamente mai scumpe. Și majorarea salariilor cu adevărat i-ar viza pe toți și nu selectiv doar pe unii cetățeni și beneficiari.

Nu sunt lei pentru majorări de salarii în sectorul bugetar și patronii de afaceri nu-și pot permite majorarea salariilor? De ce credeți că emiterea de hârtiuțe rezolvă această problemă? Cred că aceste tichete doar vor complica mai multe lucruri, inclusiv politicile BNM, statistica și administrarea fiscală. Iar așteptările inflaționiste, doar de la anunțarea publică a acestei initiative, deja ajustează prețurile (în creștere) la produsele alimentare, anticipând că angajații vor fi nevoiți să mănânce mai mult. Apropo, campania de convingere mai puțin televizată deja e pornită.

Evident că dreptul de a emite hârtiuțe ca mijloc de plată este unul tentant, ocolind BNM, dar există mai multe aspecte și riscuri care trebuie de-motivate din start, ca să nu se ajungă la situații de constatări grave ulterior și alte fonduri migrate din Republica Moldova spre țări exotice, prin creaturi cu drepturi de emitere de tichete. Dar despre asta se va putea vorbi, din păcate, post-factum.

Minfin și BNM, aveți microfonul.

03.02.2017

PS: o companie de audit a fost angajată de către pm Filip să elaboreze o strategie de eliminare a salariilor în plic. S-ar putea că soluția deja este: substituirea totală a leilor cu tichete de masa.

PS1: stimaţi patroni/angajatori, fani ai “tichetelor de masă”, conform Codului fiscal, art. 19 si 24, şi HG nr. 144 aveţi tot dreptul să acordaţi 35 de lei/zi lucrată pentru hrană fiecărui angajat. Cu neimpozitarea acestora, atât ca angajator cât şi pentru angajat. Aţi făcut asta până acum? Aţi dat oamenilor câte 35 de lei pe zi lucrată suplimentar la salariu?
Dacă da – atunci să ştiţi că “tichetele de masă” vor substitui banii cash pe care un angajat liber îi cheltuie acum la discreţia sa şi reieşind din priorităţile personale. Cu “tichete” vor fi constrânşi şi legaţi de anumite reţele impuse de angajator, dar în realitate, de altcineva. Costurile administrative pentru “tichete” le vor suporta angajatorii, care vor trebui să aibă contabili adăugători, curieri (sau cheltuieli de curierat) şi cheltuieli indirecte pentru întreţinerea şi producerea tichetelor cu grad sporit de protecţie (adică, acel centru de emisie a tichetelor).
Daca nu – de unde dar entuziasm acum, când între angajat şi angajator va apărea un intermediar deloc dezinteresat?

 

Coordonat?

Guvernarea de la Chișinău seamănă leit cu guvernarea de la București (valabil și viceversa) . Acțiuni și tehnici similare în promovarea intereselor de grup, intereselor personale ale unor personaje, pentru asigurarea protecției activelor acestora, fruct al fărădelegilor admise. Prin legalizarea ilegalităților. Și sacrificând totul: Legea, supremația Legii, Stat de drept, egalitate în fața Legii, …

Societatea din RM și din România reacționează, însă, diferit.

Intențiile guvernării de la București, de amnistiere nemeritată și pe sub masă, au fost subiect al mai multor critici și nemulțămiri publice, proteste masive în toate orașele mari. Iar decizia nocturnă a guvernului coordonat de Dragnea, el fiind și unul dintre beneficiarii acestei legi, urmează să adâncească prăpastia între guvernanți și societate.

O lege similară, de amnistie, a fost adoptată de guvernarea de la Chișinău în iulie 2016. În ajunul sărbătorilor și sub acoperirea aniversării de 25 de ani. Guvernanții au știut cum s-o treacă și când, ca societatea să tacă și să nu realizeze riscurile ulterioare. Această lege acum este abil folosită de coordonatorul guvernării pentru a scoate basma curată, mai mulți păcătoși, dar cooperanți și obedienți guvernării, prin schimbarea articolelor de învinuire. Chiar dacă s-a scris și s-a vorbit, guvernarea rămâne imună la orice voce tot mai puțin rămase. Iar cei care îndrăznesc – se aleg cu intimidări, presiuni și împachetări coordonate din partea guvernanților.

La Chișinău a apărut pe 1 decembrie 2016 și o altă făcătură de proiect de lege, de amnistie a capitalurilor guvernanților. Și nu e o lege de utilizare locală. Beneficiari indirecți pot fi toate personajele din regiune și din lume care și-ar dori legalizarea păcatelor ”de-acasă”. Implicarea unei părți din societatea civilă a reușit, totuși, să zădărnicească proiectul Candu&Co să devină lege. Deocamdată.

Dar ce urmează? La București. Dar și la Chișinău.

Cine sau ce coordonează coordonatorii? Care cresc prăpastia între guvernanți și cetățeni. Care elimină Statul de drept și cresc regimuri.

01.02.2017

relevant:

https://vnegruta.wordpress.com/2016/09/12/legea-amnistiei-rasplata-pentru-loialitate-regimului/

https://vnegruta.wordpress.com/2016/12/08/amnistie-sau-amnezie/

Anul trece. Anul vine…

Anul 2016 a fost, totuși, bun. Totul e în comparație. Şi doar peste ani vom realiza cât de bun a fost.

Bun – nu datorită, ci în pofida actului de guvernare. Fiecare s-a descurcat cum a putut şi asta a făcut anul bun. Şi vremea a fost bună, agricultura şi-a revenit. Asta a salvat anul. Economic.

N-au revenit miliardele, dar pentru asta mai e nevoie de timp. Vor reveni. Vor fi readuse. Nu datorită guvernanților, ci în pofida lor.

A fost un an previzibil. Ca niciodată altădată. Şi mai ales după 4 martie. Totul era ca-ntr-un scenariu. Sincronizat. Cu rezultat dorit. Şi realizat. Datorită guvernării.

Toţi au revenit. Comuniştii de până la 2009. Jumătate – socialişti. Cealaltă jumătate – democraţi. Toţi s-au înscăunat. În 2016.

Guvern pe plac şi guvernatori pe-ales. Așa cum s-au înțeles. Şi la procuratură, şi-n consiliu la ANI, şi CSJ, şi CSM, … Nimic imprevizibil. Totul datorită coordonării. Cu înalt patronaj.

Lupu s-a ascuns, Ghimpu î-l caută pe Lupu, Leancă tot pe-acolo e. Voronin – pensionar de onoare. De Timofti s-aducem aminte. C-a plecat fără cuvinte. Ceilalți – pentru un regim ei nu mai contează.

… Şi a rămas doar el. Şi cu tot sistemul. Cu naşii, finii şi cumetrii. C-un Dodon pe tron urcat. Tron din ceară. Care se topeşte la căldura din primăvară.

I s-a permis şi fondului să revină. Să vadă ce-a mai rămas. În rezerve şi prin bănci. Ca să mai aducă cu alţii, numiţi parteneri, alte fonduri. Pentru altădată. Încă o dată. Din prima dată – datorie s-a făcut. De stat. Şi 25 de ani – ţoţi buni la achitat. Amnistie – asta s-a dorit la sfârşit de an. Ca bonus pentru unii. Pentru tot ce-a fost. Dar şi pentru ce-o să mai fie. N-a fost, însă, ca să fie lege. Prea mult bine face rău. Guvernanţilor. Asta zice şi noua lege a lui Barack. Oблава.

De ales – parcă am ales. Dar cu ce noi ne-am ales? Corect: stabilitate. De la începuturi şi până-ncoace – e stabilitate. Unii zic că e crescândă. Alţii – că e tot mai flămândă.

Asta a fost. Dar ce urmează? 2017 cu noi idei. De alegeri, de coduri noi. De guverne care-s pe ducă. De partide – tot cu ei. Ar putea să apară cifre: câţi mai suntem, dacă suntem. Miliarde tot mai multe. Ca şi-acelea, dispărute. Privatizări (din ce mai mișcă) şi naționalizări (cele deja stoarse de frişcă). 

Moş gerilă de sezon ar putea să vrea s-aducă iarnă lungă. Cât mai lungă. Să păstreze frigu’ aici. Dar cât nu şi-ar dori – n-are şanse. Se descleie şi sprânceana. Dar şi barba.

Noi guverne, alte direcţii, zigzag-ice. Labirint. Sper fiecare să-şi poată găsi ieșirea.  

O să fie bine aici. Să vedem cui şi când.

La mulţi ani!

28.12.2016

funny-monkeyplanse-desene-de-colorat-cocos-9