Se apropie ziua când guvernanții vor alege una din cele două opțiuni:

  • anunțarea rezultatelor după 3 ani (!), ”ajustate cu informațiile din registrele existente” (de la guvernanți citire)

SAU

  • vor anula acest recensământ rușinos și fraudat, începând chiar din ziua petrecerii lui (în 2014).

Până când autoritățile mai fac echilibristică și, probabil, vor mai tărăgăna acest proces, care pare a fi interminabil, de ”calculare a datelor ca să iasă așa cum trebuie”, am încercat să evidențiez câteva impresii și percepții generale despre câți am fost (3,65 milioane în 1998) și dacă într-adevăr atâțea  am rămas (3,55 milioane în 2016), conform datelor oficiale de la statistică. Aparent diferența e infimă, dar:

  1. În sate lume e tot mai puțină. Unele sate nici nu mai sunt sate, ci doar câteva gospodării rupte de lume. E suficient în lunile decembrie-februarie pe la 5-6 seara să intri într-un sat ca să vezi din hogeagurile câtor case mai iese fum. Cu siguranță, în mai puțin de jumătate din casele și gospodăriile de adineaori mai arde-n sobă focul.
  2. Un alt indicator este și lumina (felinarul) aprins/stins în gospodăriile sătești. Lume tot mai puțină.
  3. Îmi aduc aminte de satul meu natal, când eram în sat: la doar 3 mii populație – grădiniță, școală, echipă de fotbal, casă de cultură cu un colectiv de circ, cor, dansatori, casă de deservire socială, cizmărie, frizerie, colhoz, fermă, … Și mereu în activități. Cu oameni în acțiune, spectatori și clientelă. Azi toate acestea lipsesc pentru că nu sunt … nici cine să muncească, să meargă la școală, la grădiniță, nici să facă fotbal, nici să presteze servicii. Nu mai are cine și nici pentru cine.
  4. Acum sunt sate cu case de vânzare/demolare și fără cumpărători dornici de a sta la țară. Sate întregi scoase la vânzare. Dar cine să le ia? Cui ele trebuiesc?
  5. Cimitirele sunt pline. De blajini tot mai puțină lume pe la morminte.
  6. Familii, neamuri, vecini și chiar sate intregi au plecat să costruiască alte sate prin alte țări.

Unde-s oamenii? Unde-s cei din ”registre oficiale” și unde-s cei care ”merg” la vot?

Cum poate fi statistica oficială atât de oarbă? Sau miopia statisticii oficiale este indusă de politicieni cu pretenții de prezbitism politic?

Încotro?

 

Advertisements