Începutul lunii februarie a rămas în memoria celor care urmăresc știri televizate cu o nouă/veche inițiativă despre introducerea tichetelor de masă. De astă dată lansată ca inițiativă legislativă a președintelui parlamentului Candu.

Trebuie menționat că această inițiativă a mai fost lansată în spațiul public în ani (pre)electorali și de către alți lideri ai aceleiași guvernări (2010 – Lupu: http://www.europalibera.org/a/1968571.html; octombrie 2013 – prin Ministerul Muncii și Protecției Sociale).

În esența sa – tichetele de masă reprezintă o formă cvasi-legală de evaziune fiscală (mai exact: eschivare fiscală, eng – tax avoidance) pentru unii angajatori mari, idee promovată de companii de audit cunoscute pentru soluții de optimizări fiscale clienților săi, inclusiv prin promovarea acestor soluții la nivel de legi.

S-a scris și s-a vorbit mult despre aspecte economice, sociale, de loial-izare a angajaților față de angajator și anumite rețele comerciale – ca argumente de promovare (de vindere publicului). Chiar și studii ”academice” au fost lansate pentru promovarea acestui proiect aici, dar în cazul Republicii Moldova un aspect suficient de sensibil trebuie luat în considerare.

Tichetele de masă mai sunt și un surogat monetar, care substituie parțial din circuitul monetar moneda națională, ca mijloc de plată. Prin introducerea tichetelor se creează încă un centru de emisiune monetară, altul decât banca centrală. În Republica Moldova există o mare bătaie de cap pentru BNM în aplicarea politicii monetare, iar mecanismul de transmisie monetară este deficient din cauza fenomenelor cunoscute: dolarizare/eurorizare, ”transnistrificarea” circuitului leic, economie tenebră. Adică, efectele politicii monetare promovată de către BNM sunt reduse sau amplificate în diferite proporții de către fenomenele enunțate mai sus. Uneori, la diferite etape, efectele așteptate de către BNM de la politica promovată sunt greu de realizat din aceste considerente.

Să admitem că la o masă monetară (M1) de 28 miliarde lei (sau bani în circulație (M0) de 17 miliarde lei), monedă națională emisă de către BNM, mai apar și 900 milioane lei lunar de lei surogat, ziși ”tichete de masă” (45 lei X 20 zile lucrătoare X un milion de angajați) … Evident este că BNM va avea probleme și mai mari în a opera cu date statistice și mai deformate pe inflație, dar și se va vedea în situație să reducă masa monetară oficială pentru a se încadra în ținta inflației. Sau cum altfel BNM va asimila sau agrega ”tichetele de masă” în masa monetară, adică în indicatorii monetari?

E doar o temă pentru meditații. Pentru că declarațiile autorului proiectului arată o determinare clară și decizie parcă și asigurată deja în parlament.

Cert este că nu toți sunt beneficiari ai acestei idei. Ea este în interesul unui număr restrâns de angajatori mari, consiliați de companii specializate. Chiar dacă sună frumos social și cu grijă pentru sănătatea angajaților, în realitate cea mai eficientă metodă de a obține rezultatele declarate este majorarea salariilor tuturor categoriilor de angajați cu acei 45 lei pentru o zi lucrată și, respectiv, fiecare să decidă cum îi cheltui: să-i împarte cu copilul, care la școală sau la grădiniță îndură foame sau cu părinții pensionari, care au nevoie de niște medicamente mai scumpe. Și majorarea salariilor cu adevărat i-ar viza pe toți și nu selectiv doar pe unii cetățeni și beneficiari.

Nu sunt lei pentru majorări de salarii în sectorul bugetar și patronii de afaceri nu-și pot permite majorarea salariilor? De ce credeți că emiterea de hârtiuțe rezolvă această problemă? Cred că aceste tichete doar vor complica mai multe lucruri, inclusiv politicile BNM, statistica și administrarea fiscală. Iar așteptările inflaționiste, doar de la anunțarea publică a acestei initiative, deja ajustează prețurile (în creștere) la produsele alimentare, anticipând că angajații vor fi nevoiți să mănânce mai mult. Apropo, campania de convingere mai puțin televizată deja e pornită.

Evident că dreptul de a emite hârtiuțe ca mijloc de plată este unul tentant, ocolind BNM, dar există mai multe aspecte și riscuri care trebuie de-motivate din start, ca să nu se ajungă la situații de constatări grave ulterior și alte fonduri migrate din Republica Moldova spre țări exotice, prin creaturi cu drepturi de emitere de tichete. Dar despre asta se va putea vorbi, din păcate, post-factum.

Minfin și BNM, aveți microfonul.

03.02.2017

PS: o companie de audit a fost angajată de către pm Filip să elaboreze o strategie de eliminare a salariilor în plic. S-ar putea că soluția deja este: substituirea totală a leilor cu tichete de masa.

PS1: stimaţi patroni/angajatori, fani ai “tichetelor de masă”, conform Codului fiscal, art. 19 si 24, şi HG nr. 144 aveţi tot dreptul să acordaţi 35 de lei/zi lucrată pentru hrană fiecărui angajat. Cu neimpozitarea acestora, atât ca angajator cât şi pentru angajat. Aţi făcut asta până acum? Aţi dat oamenilor câte 35 de lei pe zi lucrată suplimentar la salariu?
Dacă da – atunci să ştiţi că “tichetele de masă” vor substitui banii cash pe care un angajat liber îi cheltuie acum la discreţia sa şi reieşind din priorităţile personale. Cu “tichete” vor fi constrânşi şi legaţi de anumite reţele impuse de angajator, dar în realitate, de altcineva. Costurile administrative pentru “tichete” le vor suporta angajatorii, care vor trebui să aibă contabili adăugători, curieri (sau cheltuieli de curierat) şi cheltuieli indirecte pentru întreţinerea şi producerea tichetelor cu grad sporit de protecţie (adică, acel centru de emisie a tichetelor).
Daca nu – de unde dar entuziasm acum, când între angajat şi angajator va apărea un intermediar deloc dezinteresat?

PS: Merită lecturat: http://romanialibera.ro/special/investigatii/tichetele-de-masa–200-milioane-de-euro-pierdere-anuala-411473

 

Advertisements