Anul 2016 a fost, totuși, bun. Totul e în comparație. Şi doar peste ani vom realiza cât de bun a fost.

Bun – nu datorită, ci în pofida actului de guvernare. Fiecare s-a descurcat cum a putut şi asta a făcut anul bun. Şi vremea a fost bună, agricultura şi-a revenit. Asta a salvat anul. Economic.

N-au revenit miliardele, dar pentru asta mai e nevoie de timp. Vor reveni. Vor fi readuse. Nu datorită guvernanților, ci în pofida lor.

A fost un an previzibil. Ca niciodată altădată. Şi mai ales după 4 martie. Totul era ca-ntr-un scenariu. Sincronizat. Cu rezultat dorit. Şi realizat. Datorită guvernării.

Toţi au revenit. Comuniştii de până la 2009. Jumătate – socialişti. Cealaltă jumătate – democraţi. Toţi s-au înscăunat. În 2016.

Guvern pe plac şi guvernatori pe-ales. Așa cum s-au înțeles. Şi la procuratură, şi-n consiliu la ANI, şi CSJ, şi CSM, … Nimic imprevizibil. Totul datorită coordonării. Cu înalt patronaj.

Lupu s-a ascuns, Ghimpu î-l caută pe Lupu, Leancă tot pe-acolo e. Voronin – pensionar de onoare. De Timofti s-aducem aminte. C-a plecat fără cuvinte. Ceilalți – pentru un regim ei nu mai contează.

… Şi a rămas doar el. Şi cu tot sistemul. Cu naşii, finii şi cumetrii. C-un Dodon pe tron urcat. Tron din ceară. Care se topeşte la căldura din primăvară.

I s-a permis şi fondului să revină. Să vadă ce-a mai rămas. În rezerve şi prin bănci. Ca să mai aducă cu alţii, numiţi parteneri, alte fonduri. Pentru altădată. Încă o dată. Din prima dată – datorie s-a făcut. De stat. Şi 25 de ani – ţoţi buni la achitat. Amnistie – asta s-a dorit la sfârşit de an. Ca bonus pentru unii. Pentru tot ce-a fost. Dar şi pentru ce-o să mai fie. N-a fost, însă, ca să fie lege. Prea mult bine face rău. Guvernanţilor. Asta zice şi noua lege a lui Barack. Oблава.

De ales – parcă am ales. Dar cu ce noi ne-am ales? Corect: stabilitate. De la începuturi şi până-ncoace – e stabilitate. Unii zic că e crescândă. Alţii – că e tot mai flămândă.

Asta a fost. Dar ce urmează? 2017 cu noi idei. De alegeri, de coduri noi. De guverne care-s pe ducă. De partide – tot cu ei. Ar putea să apară cifre: câţi mai suntem, dacă suntem. Miliarde tot mai multe. Ca şi-acelea, dispărute. Privatizări (din ce mai mișcă) şi naționalizări (cele deja stoarse de frişcă). 

Moş gerilă de sezon ar putea să vrea s-aducă iarnă lungă. Cât mai lungă. Să păstreze frigu’ aici. Dar cât nu şi-ar dori – n-are şanse. Se descleie şi sprânceana. Dar şi barba.

Noi guverne, alte direcţii, zigzag-ice. Labirint. Sper fiecare să-şi poată găsi ieșirea.  

O să fie bine aici. Să vedem cui şi când.

La mulţi ani!

28.12.2016

funny-monkeyplanse-desene-de-colorat-cocos-9

Advertisements