În luna februarie autorităţile au anunţat situaţie critică. Deficitul bugetului, doar pentru februarie, ar fi la nivel de un miliard de lei. Şi perspectivele nu sunt deloc în roz. Lucru, în sfârşit, confirmat şi de unii oficiali.

Autorităţile, din experienţa ultimilor doi ani, ar putea aplica ce ştiu mai bine să facă, fără mari explicaţii:

  1. Veniturile sunt aşa cum sunt. Activităţile economice sunt în descreştere. Respectiv, venituri în creştere la buget nu pot fi. Două opţiuni ar avea această guvernare:

a) deprecierea bruscă a leului, care să aducă venituri mai mari din vămuirea mărfurilor de import şi tva aplicat la preţurile crescânde pe intern. BNM ştie cum, are experienţa „scuturatului saltelelor„ din februarie anul trecut;

b) stoarcerea, prin derogare de la Legea BNM, modificată în 2015 în linişte ca să nu înţeleagă nimeni, venitului BNM obţinut anul trecut din „scuturarea saltelelor” oamenilor şi agenţilor economici de dolari şi euro. Asta după ce spre mijloc de februarie ar putea apărea raportul auditului extern al BNM şi o parte din venit ar putea fi transferat în buget, chiar dacă BNM nu are astfel de intenţii acum, Parlamentul ar putea veni ca salvator (iar 57), recunoscând că a dat-o în bară intenţionat în iulie 2015.

Ambele „metode” pe venituri sunt posibile doar că efectul va fi pentru o perioadă foarte scurtă de timp şi va agrava situaţia următoarelor luni şi mai tare.

2. Optimizarea cheltuielilor bugetare este exerciţiul aplicabil în astfel de situaţii. Doar că nu mai este ce de optimizat şi instituţiile riscă să fie paralizate deja şi din lipsa minimului financiar necesar pentru activităţi curente, inclusiv salariile. Chiar dacă bugetul de stat 2016 nu există, există un buget provizoriu. Asupra căruia Minfin deja ar trebui să aplice blocarea de cheltuieli. Deja în februarie. Şi deja în condiţiile noi ale Legii finanţelor publice şi responsabilităţii bugetar-fiscale. Mult mai dure şi exacte ca efect. S-a făcut blocare în 2015, fără a avea o strategie de gestionare ulterioară a situaţiei. Datoriile de miliarde din 2015 riscă să intre într-o altă fază, cea de litigii în instanţe.

3. Deficitul miliardic în creştere. Minfin deja a declarat despre miliardul deficitar. Sursele externe de finanţare sunt blocate. Şi deblocarea nu poate fi aşteptată decât mult mai târziu. Poate chiar prea târziu. În dependenţă ce-şi doreşte această guvernare. Privatizarea nu va aduce mijloace pentru finanţarea deficitului. Cu atât mai mult în februarie. Adică nimic. Rămân doar titlurile emise de către stat. Şi aici băncile comerciale deja îşi freacă mâinile de bucurie: Minfin va lua cu împrumut la orice preţ. Cam aşa s-a înţeles declaraţia emisă de Minfin. Nu cu 5% ca în 2014, ci cu toate 30% în 2016.

Miliardul anunţat pentru februarie foarte repede riscă să crească. În progresie aritmetică. Sau poate chiar geometrică. Nu se vede nici o înţelegere a macroeconomiei acestui stat la nivel oficial. Acţiuni în regim de pompier sunt cu efect infim asupra lunilor următoare şi cu efect negativ pentru perioade mai lungi.

Câteva sugestii şi măsuri de întreprins, pentru aşi testa spaţiul politic acordat blocului economic şi financiar pentru planul anti-criză ulterior (complex, cu politici susţinute şi de parteneri):

  1. Eliminarea permisiunii abuzive şi alogice de comercializare a produselor în regim duty-free la intrare în RM (şi în oraş chiar). În 2012 volumul comerţului în duty-free era de 8 milioane lei (când era permis doar la ieşire), în 2015 – aproape de un miliard de lei. Asta ar permite urgent de readus comerţul intern în regim fiscal echitabil, pentru acest volum, cu achitarea tva, accizelor şi altor impozite relevante în buget. Scrisoare cu solicitarea de contestare la Curtea Constituţională a acestui abuz al parlamentarilor a fost expediată de Minfin guvernului încă în 2013. Dacă guvernul depune urgent (măcar acum) şi Curtea consideră examinarea prioritară – efectul ar putea fi deja la sfârşit de februarie-început de martie.
  2. Îngrădirea şi eliminarea contractărilor de bunuri, servicii şi lucrări în interes public de la companii care direct sau indirect sunt administrate prin zone off-shore. Asta ar permite reducerea considerabilă a costurilor acestor contracte, dar şi rămânerea veniturilor companiilor în RM, cu o ulterioară impozitare a acestora aici. Proiectul HG a fost elaborat de Minfin în 2012 şi a rămas blocat într-o comisie creată la nivel de Minec. Poate fi reînviat relativ uşor şi aprobat chiar în primele şedinţe ale guvernului. Efectul ar fi imediat.
  3. Denunţarea acordurilor internaţionale dubioase cu ţări cunoscute ca regimuri fiscale ce stimulează evaziuni fiscale şi spălări de bani. O astfel de solicitare este depusă de către Minfin pe cazul acordurilor internaţionale cu Cipru, încă din 2013, din timpurile de până la problemele majore ale sistemului bancar, de acolo şi de aici (de-ar fi dat curs parlamentul atunci acelei solicitări!). Asta ar permite de a proteja interesele statului RM, inclusiv economice şi bugetare, inclusiv în eventualele „privatizări” contra unui leu a proprietăţilor care încă mai aparţin Statului (lista e bine cunoscută, cea de la sfârşitul anului 2013, suspendată în primăvara 2014). Efectul ar putea fi chiar din martie.
  4. Revenirea la modelul negociat şi agreat cu partenerii de dezvoltare în cazul accizării ţigărilor. Anularea amendamentelor legislative operate din 12 iulie 2013 pană în prezent la acest capitol. Acest pas, din păcate, nu mai poate salva producătorul autohton, dar ar aduce claritate şi logică în domeniu pentru o perioadă lungă şi previzibilă de timp. Efect – pe termen mediu şi lung.
  5. Punerea în aplicare a prevederilor legale ce ţin de metodele indirecte de evaluare şi impozitare a bunurilor şi veniturilor. Legea este, iar blocajul este la nivel instituţional din cauza intereselor atinse ale anumitor grupuri de interese protejate de imunităţi. Efect – în termen scurt şi mediu. Deja în 2016 pot fi înregistrate efecte financiare la buget, inclusiv bugetele locale.
  6. Popularizarea de către majoritatea nou creată şi reprezentanţii acesteia a necesităţii revenirii afacerilor în jurisdicţia fiscală a Republicii Moldova, cu exemple proprii, pentru a fi convingătoare întreaga campanie. Efect fiscal imediat pe perioadă scurtă, medie şi lungă de timp.

 

Sunt doar câteva sugestii, care pot fi folosite de „noul guvern” al guvernării vechi, pentru a clarifica din start, dacă este spaţiu pentru reforme complexe ulterioare. Sau doar noaptea se vor face priorităţile, iar guvernul va fi sacrificat curând.

Nu mă întrebaţi de ce.

25.01.2016

 

Advertisements