Într-o lume mare este o mică ţară. O mică ţară cu o lume mare. I se mai spune oligarhat.

Lumea e diferită. Unii doar sapă şi muncesc, alţii – doar beau şi chefuiesc. „Fără clasă de mijloc” vorba unui vorbitor la „bibisi”.

Unii muncesc în ţară, acasă, dar şi mai departe. Mai trimit din câştiguri şi celor rămaşi.

Alţii – aici, acasă, cu instituţiile pe care le controlează, pe banii altora fac ce vor. Cu bani străini îşi fac averi şi conturi.

Banii şi avuţia naţiunii, cea din rezervele valutare, sunt sursa îmbogăţirii, dar şi interesul acestor alţii.

Un mai experimentat guvernator a scuturat saltelele celor care muncesc la sfârşit de iarnă.

A venit rândul şi unui mai nouţ executor să scuture ce a mai rămas prin buzunarele celor trudiţi.

La un început greu de toamnă zicea că 40 va fi. După care încerca să-i zică alegorie. Puţini au înţeles ce alegorie a fost, dar mai toţi au înţeles ce-i cu 40. Şi s-a pornit scuturatul. Iar.

Între timp apare o nouă indicaţie de la executor către guvernator: măsuri rapide pentru a potoli ce a provocat chiar el şoptind „40” cu glas tare (poate tot alegorie a vrut să fie). Şi în aceiaşi zi guvernatorul potoleşte pofta cu vre-o 12 milioane nu de lei, aruncate într-o singură gură flămândă (sărmanul executor ar putea să nu ştie că indicaţia a picat bine celor altor, o să afle mai târziu). Gură, care-i place cel mai mult guvernatorului. De la începutul său. Că a mai aruncat şi a fost bine. Gura a înghiţit tot. Singură. Celelalte guri flămânde au rămas.

Să vedeţi cum după acest nou scutur unii vor contabiliza pierderi şi lipsuri în avuţia naţiunii, iar alţii – rezerve pentru noi proiecte.

În timp ce unii protestează, alţii – fac noi averi şi conturi crase.

Într-o lume mare este o mică ţară. O mică ţară cu o lume mare. I se mai spune oligarhat.

17.09.2015

Advertisements