Guvernanţii sunt scuturaţi de frica unei eventuale internaţionalizări a investigaţiei în cazul celor trei bănci (ar putea fi mai multe). Ce-i bagă în sperieţi?

  • costul mare cerut de companie (zice alianţa, adică liderii ei, prin gura prim-ministrului) – versiune oficială, sperietoare pentru cei mulţi; vezi, domle, cer tocmai 60% din ce va fi recuperat;

SAU

  • faptul recuperării miliardelor – pentru că vor fi recuperate de la persoane şi companii care au nume şi adrese. Unele – şi loc în politicul autohton. Dar cine-i gata azi să întoarcă mijloacele scoase anterior din rezervele valutare ale BNM, folosind guverne şi parlamente? Şi dacă se recuperă măcar o parte – oamenii simpli, contribuabilii, rămân fără probleme şi poveri fiscale pe mulţi ani înainte. Ar putea să ceară şi alte probleme rezolvate, tot cu procurori străini. Dacă li se i-au miliardele de prin off-shore-uri – ei rămân ca şi pierduţi.

Logica e simplă: decât să fie lipsiţi de miliarde, o parte – companiei pentru investigaţii şi recuperare, altă parte – recuperată în rezervele Statului, liderii alianţei de guvernare aleg linişte şi stabilitate. Ca în cimitir.

Iar organele noastre de urmărire ştiu cum să asigure şi una şi alta. Important să nu fie deranjate de investigaţii internaţionalizate.

Verificare:

dacă sunt recuperaţi 100 de lei – 60 ar merge companiei (aşa spune un prim-ministru, dar nu se ştie dacă cert o fi aşa şi puţin contează ce spune), iar 40 de lei vor reveni de unde au fost scoşi, în rezervele Statului, şi cu aceşti 40 de lei se micşorează povara asupra cetăţeanului;

dacă guvernarea se împotriveşte investigaţiei şi recuperării – vor fi recuperaţi 0 (zero) lei, din care 0 (zero) vor merge companiei (bucurie mare, am economisit), iar 0 (zero) lei vor reveni de unde au fost scoşi. adică, o combinaţie

Iar contribuabilii vor achita alte sute de milioane de lei mulţi ani înainte pentru tăcerea instituţiilor noastre, alte sute de milioane – pentru datorii şi găuri …

E ora tăcerii?

09.09.2015

Advertisements