Sau câtă independenţă/rezistenţă faţă de un sistem are un judecător

După trei ani de la începutul dosarului, după doi ani de ping-pong cu reprezentanţii sistemului prin instanţă, care au încercat mimarea unui proces, după 16 încercări de şedinţe cu jumătate eşuate (toate NU din cauza mea), după şedinţe record ca durată cea mai scurtă (din cele care, totuşi, au avut loc), după mai multe încercări de a avea „ultima şedinţă” şi după alte 30 de zile de aşteptare a deciziei de judecată – mai trebuie de aşteptat 4 zile, pentru că decizia mai trebuie redactată.

Sper că redactorii de decizii sunt şi cei care-şi asumă decizia pe care o aştept cu multă răbdare marţi, 19 mai, la 17.20. Iar spectacolul cu regizori, scenarişti, actori, clovni, mijloace (inclusiv media) şi sub înalte patronaje, cuplat şi sincronizat la un alt caz de interes public sporit (din ce cauză şi s-a încercat aplicarea unui şantaj şi intimidări pentru obţinerea loialităţii şi complicităţii), se apropie de sfârşit. Dar ar putea să se transforme şi în telenovelă.

Scurtă descriere a esenţei cazului:

1. În 2012, în plin atac raider asupra BEM, cu scopul devalizării Statului de pachetul majoritar la această instituţie, şi urmare a corespondenţei MinFin (ministrul finanţelor) cu instituţiile Statului pe acest caz (cu începere din decembrie 2011) se porneşte o cauză penală pentru un pretins abuz de serviciu, în iulie 2012 (în realitate – pentru a distrage atenţia şi a preocupa cu alte „treburi” MinFin).

2. Presupusul abuz de serviciu:

  • executarea titlului executoriu de către Minfin emis în baza unei decizii de judecată de către un judecător, care pleacă în lumea celor drepţi la doar câteva luni distanţă de deciziile emise – mai  marii sistemului, se spune, ştiu de ce a emis decizii şi titlul acel judecător şi de ce a plecat dintre pământeni (https://vnegruta.wordpress.com/2015/04/28/despre-dosar-cu-unele-detalii/);
  • necontestarea deciziei de judecată de către MinFin – de fapt, nu există o indicaţie din partea MinFin de necontestare. Există o notă cu rezoluţie/meditaţie despre oportunitatea/inoportunitatea contestării, reieşind din cele invocate în nota datată cu 10 februarie, important – notă prezentată în zi de vineri. Abia luni, 13 februarie, nota este văzută, lucrată de MinFin şi aplicată rezoluţia cu oportunitate/inoportunitate.
  • În realitate, nici nu mi s-a oferit şansă de contestare: în notă scrie că termenul de contestare expiră pe 14 februarie. Dacă pornim de la ziua de 23 ianuarie (ziua emiterii deciziei de judecată) şi socotim cele 20 de zile pentru contestare – ultima zi de contestare este 12 februarie, duminică!!! Rezoluţia non-indicativă şi de oportunitate/inoportunitate examinată luni, 13 februarie, este chiar şi irelevantă pentru că eu nu am avut nici măcar şansa (CA TIMP) să dispun contestare sau necontestare.
  • Iar pe 13 februarie deja este prezentat titlul executoriu …

3. Toate aceste aspecte, precum şi cele legate de faptul că nu am avut nici un fel de discuţii sau contacte cu beneficiarul acelor decizii de judecată, au fost certificate cu lux de amănunte chiar de către acuzator în instanţă.

Câte decizii judecătoreşti au rămas necontestate? Mii!

(http://www.zdg.md/editia-print/investigatii/cum-se-pierd-terenurile-pub ).

Câte dosare au fost intentate? Unul!

Pe un caz, în care nici măcar nu mi s-a oferit şansa (timp) dreptului la contestare. Dosar care a avut altă pornire şi alt scop.

Sistemul şi regimul existent sunt cei care au creat premizele necesare, inclusiv legale (legalizarea ilegalităţilor), şi au admis dezastrul din sectorul financiar (nu doar bancar). Persoanele neloiale şi necooperante cu sistemul de ilegalităţi au fost puse în situaţii de apărare, create de acelaşi sistem, pentru a crea anumite percepţii în societate cu ajutorul mijloacelor, inclusiv unele media, care le aparţin. Iar un dosar – este găselniţa mai veche a oricărui regim.

Acum depinde de judecător ce face mâine, marţi, la 17.20 – pronunţă decizie în baza Legii şi factologiei sau în baza „sfaturilor” unui sistem şi cetăţeni din spate care dirijează mai multe procese.

Dacă se conduce de Lege şi factologie – o să recunosc public că reforma a început mâine, de la un simplu judecător.

Dacă decizia va fi în baza „sfaturilor” celor din sistem şi care reprezintă regimul – reforma sistemului va începe mâine, de la un simplu cetăţean.

Luni, 18.05.2015

Advertisements