Asta ziceam marţi: “după “ziua neagră de marţi” urmează saltul preţurilor de miercuri şi joi – surpriză … leul dezorientat şi obosit se va relaxa.”

Ce s-a întâmplat în aceste trei zile?

Marţi iese guvernatorul şi trimite mesaje proaste pentru toţi. Imediat începe aruncarea leilor în reţeau comercială, se cumpără chiar şi ce nu trebuie. Comercianţii fac încasări bune.

Miercuri are loc “ajustarea” preţurilor, cum zicea guvernatorul “căutarea unui nou echilibru”. Preţurile s-au ajustat în măsura în care să anticipeze şi alte surprize eventuale, cu rezervă.

Joi guvernatorul face alte declaraţii. Iar leii (mulţi), acumulaţi de la consumatori, merg la procurarea valutei (din saltele) la curs deja “cu leul întărit peste noapte”. Să nu uităam, că populaţia s-a lăsat de lei încă marţi şi nu are cu ce cumpăra dolari şi euro “ieftini”.

În trei zile şi în două mişcări cu un singur om în faţă – oamenii benevol au rămas fără lei şi acum vând rezervele în dolari şi euro la preţul convenabil … comercianţilor şi cumpărătorilor de valută “ieftină”. Doar e perioada de achitare a facturilor, nu?

Cine face şi aplică aşa inginerii are mare tărie de caracter şi pârghii suficiente pentru a rămâne neobservat. Încă acum o lună spuneam: 3 paşi care vor fi aplicaţi: crăcănarea cursului, coordonarea brutală (acelaşi curs la toţi), şi, trei – “nu avem lei”.

Bravo BNM! Încă o misiune realizată cu succes. Unii işi socot veniturile, iar consumatorii, adică populaţia – rezervele rămase. Dacă au mai rămas. Cum zicea guvernatorul? “A venit momentul când trebuie de scos rezervele şi economiile din saltele”? Aspirator, nu stat! Dar cum rămâne cu pierderile şi falimentul unor afaceri şi domenii care urmează? Cum rămâne cu salariile şi pensiile devalorizate, chiar dacă unele erau proaspăt majorate?

Trei zile care merită de reţinut în memorie! Trei zile, care fac cât o zi de vară, vorbă din popor.

19.02.2015

P.S.: Din 2013 încoace cele mai proaste şi costisitoare decizii pentru RM au fost luate:
i) în ultima zi din sesiunile plenare ale legislativului (de regulă noaptea),
ii) în ajunul zilei alegerilor parlamentare, şi
iii) în jurul zilei numirii executivului.

Adică, când unii încă n-au plecat, iar alţii încă n-au venit. în primul caz – la odihnă. dar în toate trei situaţii – plecau şi veneau aceiaşi
Concluzie: câ
t mai lungă e perioada între punctul de plecare şi cel de venire – cu atât mai bine pentru unii. doar pentru unii. prost pentru toţi ceilalţi.
Răspuns la întrebarea “de ce se negociază atât de mult?”

Advertisements