Pe timpuri se spunea că există trei tipuri de minciuni: minciună, minciună gogonată şi statistică. (There are three kinds of lies: lies, damned lies, and statistics – Существуют три вида лжи: ложь, наглая ложь и статистика).

Această afirmaţie a devenit actuală zilele trecute, când sub pretextul anumitor „date preliminare ale recensământului” au fost debitate mai multe cifre, care, în alte condiţii şi ţări, ar fi provocat mai multe decizii. Prompte şi categorice.

Nu voi scrie despre date şi informaţii debitate. Dar câteva întrebări şi sugestii pertinente merită atenţia, din punctul meu de vedere:

  1. Pe parcursul anilor am operat cu mai multe date statistice pentru a lua decizii bazate pe „statistica oficială”. În special, mă refer la formulele de repartizare a banilor publici în cazul bugetării cheltuielilor publice la nivel de localităţi, având la bază normativele de cheltuieli şi numărul populaţiei în localităţi (copii, vârstnici, …). Se vede de la o poştă ruptura enorm de mare între „statistica oficială” de până acum şi „datele preliminare ale recensământului”. Anume din aceste considerente am pornit încă în 2012 schimbarea formulei de calcul în repartizarea banilor publici, de la cea bazată pe normative de cheltuieli şi numărul populaţiei în localităţi la cea bazată pe veniturile localităţilor şi creşterea potenţialului de generare a veniturilor de către localităţi. Formulă care, cu mari întârzieri şi ezitări, a intrat în aplicare la nivel naţional din ianuarie 2015.
  2. Dacă se adeveresc „datele preliminare ale recensământului”, cred că este necesară efectuarea unui audit extern amplu de către Curtea de Conturi al modului de repartizare şi utilizare a banilor publici în aşa domenii sensibile cum sunt educaţia, protecţia socială, asigurarea socială, protecţia medicală. La fel este necesară implicarea unui control amplu şi complex din partea Inspecţiei Financiare la nivel de fiecare executor de buget în aceste domenii. Nu exclud să existe liste întocmite cu „suflete moarte” sau persoane inexistente în localităţi incluse în calcule la stabilirea drepturilor sociale respective. Liste cu caracter „în masă”. Ca în Grecia de până la criză.
  3. „Rezultatele preliminare ale recensământului” lasă multe semne de întrebare faţă de sistemul electoral şi registrul electronic al alegătorilor. Dacă datele sunt corecte, ca şi tendinţă demografică cel puţin, este strigător la cer ce s-a întâmplat pe 30 noiembrie 2014. Sigur, noi toţi avem suficientă informaţie de la rude, prieteni, cunoştinţe, observatori, reprezentanţi, oameni, care ocazional au văzut mai multe, despre ce s-a întâmplat cu adevărat în fiecare din localităţi şi cum au avut loc „alegerile parţial corecte şi democratice”, dar dacă e să raportezi la numărul populaţiei dat de „rezultatele preliminare ale recensământului” … Cine atunci a „votat”? Mai avem în ţară copii şi adolescenţi de până la 18 ani? Sau doar cetăţeni cu drept de vot de la naştere (ca număr)?
  4. Au existat multiple întrebări faţă de organizarea recensământului din 2014. Aspecte organizatorice, metodologice, instruiri,…şi financiare. Cât de credibile sunt datele care urmează să apară şi care au apărut deja? Ce cred partenerii străini si contribuabilii locali, care au finanţat cu zeci de milioane acest exerciţiu?

Societatea cunoaşte capacităţile unora de a reda caracter legal tuturor ilegalităţilor într-un sistem închis de relaţii bazate pe dependenţă (inclusiv partinică), rudenie, şantaj şi manipulare.

Dar, totodată, este cunoscut faptul că lipsa unei statistici credibile este temelia tuturor deciziilor greşite luate la nivel macroeconomic şi politic. Pentru că lipseşte înţelegerea corectă şi adecvată a problemelor existente. Respectiv, politicile aplicate sunt inadecvate. De aici – risipă de energie, efort, resurse umane şi financiare.

Trăim într-o minciună. Care e mai mare: „statistica oficială” sau „datele preliminare ale recensământului”? Sau este alta şi mai mare?

05.01.2015

Advertisements