Dacă în Ucraina, Rusia a aplicat forţa şi tancul, în cazul Moldovei au folosit o tactică inteligentă şi atentă. Ca şi efect, Moldova este mult mai expusă şi vulnerabilă.

Boris Harea: Domnule Negruţa, aţi fost unul dintre cei mai longevivi miniştri ai Finanţelor din istoria R. Moldova de până acum, dar şi un profesionist echilibrat, cu un simţ acut al dreptăţii, care a ştiut mereu să-şi păstreze coloana vertebrală. Aţi întărit această imagine în societate şi în august 2013, când v-aţi depus demisia. De ce aţi hotărât acum să reveniţi în viaţa publică?

Veaceslav Negruţa: Am ajuns la o etapă decisivă de dezvoltare a ţării şi fiind un cetăţean activ, de părerea căruia se ţine cont, mă simt responsabil şi obligat să mă implic în viaţa publică. Altfel simt că tot efortul meu şi rezultatele obţinute până acum vor fi zădărnicite. Am revenit, pentru că am văzut o încercare bine regizată de a deturna parcursul european în favoarea unor înţelegeri ascunse.

Am considerat necesar să fiu alături de Partidul Liberal Reformator (PLR) pentru această campanie electorală. Şi asta pentru că în 2013, anume această echipă a reuşit să ancoreze R. Moldova în spaţiul valorilor europene. Erau atunci echipe politice care şi-au cumpărat pop-corn şi au preferat să urmărească 26 de ani din opoziţie desfăşurarea evenimentelor. Alţii de la guvernare, s-au dedat aşa-zisei confruntări politice. De fapt, era o luptă a oligarhilor, care erau gata să jertfească parcursul european al ţării. Grupul cristalizat al PLR a făcut posibil ca acest Acord de Asociere cu UE să fie semnat. Dacă nu era acest grup, cred că, pe de o parte, „războiul politic”, iar pe de altă parte, coagularea unui partid de opoziţie ar fi pus cruce pe visele noastre de integrare europeană. Vedem un curaj în ceea ce spun şi ce fac ei şi acum, prin a scoate la iveală şi a contesta mai multe afaceri dubuioase la nivel politic, aşa cum ar fi deposedarea ilegală a statului de activele BEM sau modul fraudulos în care au fost concesionate activele Aeroportului Internaţional Chişinău, etc.

Agenda nedeclarată a grupurilor de interese, adunate sub umbrela unor partide

Văd în această echipă potenţialul care va putea stopa înţelegerile oligarhilor. Democratizarea şi europenizarea Moldovei nu poate fi realizată cu oligarhi. Oligarhia cu democraţia sunt noţiuni incompatibile. Din păcate, lumea nu vede agenda nedeclarată a acestor grupuri de interese, adunate sub umbrela unor partide. Aceasta m-a făcut să-mi expun poziţia mea civică şi să intervin. Aşa s-a întâmplat şi atunci când mi-am dat demisia din funcţia de ministru al Finanţelor.

Reformele solicitate de FMI şi BM creau disconfort mai multor grupuri de interes

Am plecat atunci pentru că nu puteam accepta devalizarea proprietăţilor statului în interesul anumitor grupuri oligarhice. N-am acceptat niciodată alte lucruri decât cadrul legal existent în R. Moldova şi am stopat orice tentativă de a mă implica în jocuri politice. Şi aşa cum aţi afirmat, am încercat să păstrez coloana vertebrală. Acest lucru m-a ajutat ca la momentul potrivit, după o izolare de mai mulţi ani a Moldovei, să obţinem un vot de încredere din partea organismelor internaţionale. În special, Fondul Monetar Internaţional şi Banca Mondială ne-au oferit pachetele financiare necesare pentru dezvoltarea ţării şi noi ne-am dezvoltat. Din păcate, din 2013 Moldova a rămas fără sprijinul acestor instituţii financiare internaţionale, din simplu motiv, că o parte a clasei politice nu şi-a dorit continuarea acestui dialog. Reformele solicitate de FMI şi BM creau disconfort mai multor grupuri de interes. De aceea, în plină campanie electorală, ei au decis să abandoneze reformele şi să pună sub lovitură bunăstarea populaţiei.

B.H.: De ce nu s-a reuşit păstrarea BEM în proprietatea statului?

V.N.: Anumite persoane din conducerea statului aveau tangenţe cu grupurile oligarhice şi le-au cedat binevol proprietatea BEM, neavând statul nici o încasare în bugetul de stat din această tranzacţie dubioasă. Aceste grupuri au preluat banca, practic, gratis de la cetăţenii R.Moldova, care, de fapt erau acţionarii majoritari la BEM. Or, 56% din acţiunile băncii reprezenta proprietatea cetăţeanului, pe care statul trebuia doar să o administreze.

B.H.: Care sunt consecinţele acestei tranzacţii pentru oamenii de rând?

V.N.: Acele venituri, încasate din activitatea Băncii de Economii, erau transferate la Bugetul de Stat, pentru că statul era acţionar majoritar. Veniturile generate de BEM erau utilizate pentru finanţarea unor proiecte sociale, în interesul cetăţeanului. Acum, acele zeci de milioane de lei care se vărsau lunar în Bugetul de Stat se duc în buzunarul privat. În timp ce buzunarul privat se îngroaşă, cel public rămâne gol.

Scurt istoric BEM:

Prin anii 1994-1995, Banca de Economii a prezentat interes pentru unii raideri şi statul a rămas cu doar 14% din acţiunile BEM. În 1999, statul a anulat acele şmecherii şi a devenit acţionar majoritar, cu 56% din acţiuni. În 2005 sunt înregistrate noi tentative, din partea regimului comunist, de a prelua controlul asupra băncii. Atunci ei au reuşit cu ajutorul managerului băncii, care reprezenta interesul grupului oligarhic comunist. Apoi s-a încercat intenţionat de a pune pe seama BEM povara Investprivatbank-ului. Aceasta a fost, de fapt, o încercarea de a pune pe brânci BEM, pentru ca ulterior să poată fi preluată.

În 2011, s-a înregistrat un alt atac raider asupra unui pachet de acţiuni a băncii (18,5%). Anume de aici a pornit realizarea acestei scheme agresive de preluare a băncii. Scopul a fost de a se agăţa de bancă, de a intra în Consiliu de Administrare, pentru ca ulterior să-şi impună punctul de vedere, să neutralizeze statul, reprezentanţii statului şi să solicite neconstituţionalitatea deciziilor din anii ’90. Dar toate aceste intenţii au eşuat, din simplu motiv, că ministrul Finanţelor şi Ministerul Finanţelor a avut o poziţie tranşantă şi a blocat acţiunile atacatorilor în instanţa de judecată. Ba mai mult chiar, a fost anunţat şi Consiliu Suprem de Securitate care era dator să pună la dispozitia Ministerului toate instituţiile vizate pentru a păstra banca în proprietatea statului. Nu s-a făcut acest lucru.

Unele detaliile vor aparea puţin mai târziu şi veţi fi foarte surprinşi

În schimb, la o lună după informarea Consiliului Suprem de Securitatea, ministrului Finanţelor i s-a intentat un dosar penal, cu sopul de a-l şantaja şi a-l restricţiona în exercitarea obligaţiunilor de serviciu. Aceste lucruri sunt cunoscute. Totuşi, unele detaliile vor aparea puţin mai târziu şi veţi fi foarte surprinşi. Una pot să vă spun acum, din 2011 până în 2013 au fost trei grupuri de atacatori, trei oligarhi diferiţi, care au circulat pachetul majoritat de acţiuni dintr-o mână în alta. În final, avem o bancă controlată de către un aşa-numit investitor strategic din Rusia, care, de fapt, controlează fluxurile financiare a întregului sistem bugetar. Cunoaştem doar, că Trezoreria şi banii statului sunt în Banca de Economii. 40 miliarde de lei sunt în rulaj la BEM. Atâta timp cât BEM deserveşte sistemul finanţelor publice ale statului, banca nu poate fi în insolvabilitate, banca, prin definiţie, nu poate să aibă probleme cu lichidităţile. S-a făcut artificial o înscenare şi spectacol prin care s-a încercat să se demonstrze că expulzarea statului din acţionari ar fi o soluţie. Noi vedem foarte clar, nimic nu s-a schimbat în activitatea BEM, doar că cineva încearcă să ne convingă că BEM o duce mult mai bine, deşi, ca filosofie de business, nu s-a schimbat nimic. În gestiunea BEM sunt aceleaşi 40 miliarde de lei ale statului. BEM poate să nu dea împrumuturi sau să dea împrumuturi frauduloase unor anumite persoane, dar toate pierderile suportate vor fi compensate prin banii bugetari, care sunt oricând la dispoziţia băncii.

BEM este pusă în serviciul unor interese geopolitice

Atâta timp cât exista asemenea situaţie, putem spune cu certitudine că statul a fost furat, iar banii statului continuă să fie furaţi şi utilizaţi ineficient de anumite grupuri de interes. Este şi un rezultat trist, când BEM, fiind o bancă de infrastructură, de sistem, este, de fapt, pusă în serviciul unor interese geopolitice. La orice indicaţie putem să ne alegem cu o paralizie financiara, când salariile  bugetarilor şi a pensionarilor pot fi blocate printr-un sunet de la Moscova. Şi atunci cu ce ne alegem?

Probabil că intenţia acestui grup de interes a fost de a prelua controlul total asupra băncii şi posibil că doar intervenţia societăţii, a unor actori politici le-a stopat tranzacţia. Dacă ne aducem aminte, privatizarea celorlalte 33% din acţiunile BEM a fost subiectul unui proiect de hotarâre de guvern discutat în luna septembrie 2013. După nemulţumirile declarate ale reprezentanţilor internaţionali şi a unor actori politici influienţi, procesul de privatizare a fost stopat. Dar nu exlud ca pe viitor acest lucru să se întâmple, în cazul în care va apărea o configuraţie politică favorabilă pentru finalizarea tranzacţiei.

B.H.: De ce credeţi că Guvernul tolerează acţiunile unor actori politici care luptă împotriva propriului stat?

Din păcate, este inexplicabilă toleranţa guvernării faţă de aceşti actori politici- trădători de ţară. De exemplu, există raportul Curţii de Conturi, care arată clar implicarea lui Dodon în anumite afaceri dubioase şi evaziuni fiscale în valoare de zeci de milioane de lei. Semnalele Curţii de Conturi au fost neglijate de către instituţiile abilitate ale statului şi presupun că au fost folosite la anumite etape pentru a-l determina să intri în cârdăşie cu anumite grupuri de interese, nu exclud, cu rădăcini adânci în Moscova.

Este adevărat că Dodon este un tradător de ţară, din simplu motiv că un cetăţean care ţine la propria ţară nu poate să meargă în altă ţară şi să dea indicaţii unde să fie lovit un antreprenor, un exportator, pentru ca ulteror Moldova să se aleagă cu diferite embargouri de produse, astfel oamenii de afaceri să rămână cu pierderi enorme.

Legatură între responsabilii de la guvernare şi oligarhia venită din Est

Dacă la momentul potrivit, aceste elemente care lucrează împotriva propriului stat erau stopate, cu siguranţă, nu aveam să ajungem în situaţia în care ne aflăm. Pentru că şi alte fenomene politice, de genul lui Renato Usatâi, puteau fi oprite la timp. Sunt suficiente dovezi care arată că aceştia utilizează bani murdari în campania electorală. La 30 noiembrie n-am fi ales între Vest şi Est, ci am fi confirmat prin votul cetăţeanului realizările obţinute până acum şi am fi obţinut un vot de încredere pentru toate care urmează după Acordul de Asociere cu UE, Acordul de Liber Schimb, circulaţia liberă a cetăţenilor etc.

Acum ne luptăm cu nişte fenomene politice care au fost admise datorită unor vânzători politici, care în detrimentul guvernării, au lucrat pentru alte interese. Nu exclud, interese care sunt ghidate din Est. Probabil, există o legatură între unii responsabili de la guvernare şi personajele care reprezintă oligarhia venită din Est. Au apărut unele ştiri în care se spune despre anumite interese în comun, care determină, mai recent, şi cedarea Căilor Ferate, a Moldtelecomului etc. Mai este o listă, aprobată de Guvern, în toamna lui 2013 cu alte 13 active ale statului, care urmează să fie cedate. Este grav dacă cedările vor fi în favoarea anumitor „investitori strategici” din Est. Pentru că, de fapt, noi nu aveam altceva decât expunerea unor sectoare întregi la pericole şi riscuri  dintr-o ţară care astăzi invadeză vecinii noştri, Ucraina.

Din punct de vedere geopolitic, este o strategie greşită, să declari una şi să faci cu totul altceva. Situaţia din Moldova şi Ucraina, dacă e să comparăm, din punct de vedere al spiritului civic, este dezastruoasă aici, pentru ca oamenii din Ucraina luptă pentru ce le aparţine, fie aeroport sau alte proprietăţi ale statului. Noi, în schimb, am pus la dispoziţia „partenerilor strategici” din Est totul gratis. În plin război în regiune. Un element important al infrastructurii – element al securităţii unui stat, suntem total expuşi. Sistemul de securitate nu mai lucrează, sunt inadecvate, sunt decapitate de oameni care ar fi putut să se impună. Aceasta înseamnă că sunt la cheremul unor grupuri, inclusiv geopolitic.

B.H.: Cum se înscrie depreciere valutei naţionale în contextul acestor influenţe regionale?

Moldova nu este izolată şi ruptă de influenţa regională. Tot ce se întâmplă la vecinii noştri, are impact şi aici. Avem impuse sancţiuni de către comunitatea internaţională faţă de Rusia pentru acţiunile sale în Ucraina.  Respectiv, pe filiera de corporaţii în Rusia este un deficit enorm de mare de capital. Adică, acele banci străine, acele întreprinderi mari care finanţau şi dezvoltau sectorul corporativ din Rusia, nu mai finanţează. Corporaţiile ruseşti, pactic, sunt limitate de a găsi resurse pentru dezvoltare. Pe de altă parte, sistemul bugetar rusesc, are o insuficienţă financiară enorm de mare. Costurile anexării Crimeei au fost puse pe seama acumularilor chiar din fondul de pensii. Orice bani liberi, care de fapt erau cu altă destinaţie, acumulată în bugetul Rusiei, au fost folosiţi pentru interesele militare şi de ocupaţie.

Acum, având un deficit enorm de mare de dolari şi euro, Rusia foloseşte orice pârghie ca să stoarcă aceste resurse necesare din ţările vecine. Cum? Prin sistemul lor financiar-bancar care îl administrează. Statistica Băncii Naţionale arată clar că trei bănci din Moldova, printre care şi una de stat altădată, storc şi cumpără valută de pe piaţa noastră şi o „exportă” în  Rusia, creând pe intern un dificit de euro si dolari. Or, acei bani care sunt trimişi de gastarbeiterii noştri de peste hotare, cu muncă grea, pe propriul risc, îşi găsesc destinţia în Rusia şi nu în sistemul bancar intern. Constatăm că sitemul bancar naţional este doar folosit ca instrument intermediar ca banii să ajungă dincolo. Aceasta creeză o presiune pe curs, pe rata de schimb şi duce inevitabil la deprecierea leului.

B.H.: Care sunt următorii paşi ai lanţului logic?

V.N.: După deprecierea leului urmează inflaţie şi creşteri de preţuri. De exemplu, cand preţul carburanţilor de pe piaţa internaţională este întro descreştere ca preţ, pe când la noi, din păcate, nu se întâmplă aşa, pentru că avem deprecierea valutei, iar preţurile cresc. Toate acestea duc la o nemulţumire a societăţii faţă de propria guvernare. De ce? Pentru că nu elementele interne alimenteză criza, ci cele externe, care determină artificial asemenea situaţii. Criza economică din Rusia ia amploare, iar în timp de 2-3 luni va avea un impact enorm de mare, inclusiv asupra unor ţări din regiune, inclusiv Moldova. Vorbim de şomaj, care peste 6 luni va ajunge la o cota incredibilă în Rusia. Cum procedează această ţară? Rusia acum se debarasează de oamenii străini care au muncit până acum şi au dezvoltat economia rusească. Pentru ca expulzarea moldovenilor din Rusia să nu pară un gest brutal, l-au găsit un Dodon, care din interese meschine, politice şi de scurtă durată, este folosit ca o unealtă pentru a scoate oamenii de acolo, ca ulterior să nu mai poate intra în Rusia. Cand spune că ei au reuşit să oprească migaţia din Rusia, au dreptate, oamenii au intrat în panică şi nu mai vor să părăsească Rusia. Vor avea interdicţie ca să mai intre in Rusia la locurile lor de muncă. Aceasta este o strategie inteligent aplicată faţă de Moldova prin Dodon. Dacă în Ucraina, Rusia a aplicat forţa şi tancul, în cazul Moldovei au folosit o tactică mai inteligentă şi mai atentă. Ca şi efect, Moldova este mult mai expusă şi vulnerabilă din punct de vedere al securităţii statului.

B.H.: Vă mulţumim pentru interviu.

Advertisements